ANGHINARE – Cynara scolymus este o plantă bianuală sau perenă, ce prezintă rădăcini puternice, profunde, tulpina glabră, erectă, puternic ramificată cu înălțimea de până la 2m, acoperită cu peri deși moi. În primul an apare  o rozetă de frunze la bază, penate cu pețiolul cărnos; din anul 2 apar  tulpini ramificate cu frunze alterne, penat sectate ascuțit spinoase la vârf, verde deschis pe partea superioară și albicioase pe partea inferioară (cuperi moi, sidefii); inflorescența de anghinare este învelită în bractei mari, de culoare roșii-violacee (înfloresc în iunie-iulie). Originar este specie mediteraneană, la noi este cultivată în sudul țării (judetele Ilfov, Ialomița, Teleorman).

În scop terapeutic se folosesc: frunzele (care se culeg până în momentul înfloririi), părțile aeriene și rădăcina.

Compoziție chimică: vitamine (C, E, B1, B3, B9, K, provitamina A) și minerale esențiale pentru menținerea sănătății (calciu, fier, potasiu, fosfor și iod); este o importantă sursă de fibre alimentare (care diminuează riscul apariției cancerului de colon). Anghinarea este un aliment alcalinizant, favorizând diminuarea efectelor negative ale alimentelor acidifiante, cum este carnea.

Acțiune farmacologică: detoxifiantă și coleretică; stimulează secreția biliară datorită cinarinei (substanță concentrată în special în tulpină și în frunze- partea comestibilă a plantei o concentrație redusă a acestei substanțe) sau a acidului dicafeilchinic; infuzia din frunze de anghinare este cea mai eficace în stimularea ficatului, polifenolii din anghinare sunt eficienți în lupta împotriva cancerului de ficat, provocând apoptoza celulelor canceroase și regenerarea celulelor hepatice; anghinarea scade nivelul de cholesterol sintetizat de ficat, mobilizând grăsimile stocate în ficat și în alte țesuturi, iar trigliceridele sunt reduse; anghinarea are acțiune diuretică datorită potasiului și inulinei conținute; antioxidantă (datorată compuşilor fenolici și antocianilor),care reduc daunele provocate de radicalii liberi. Principiile active din plantă au acțiune decongestivă renală și antimicrobiană, cresc debitul urinar cu creșterea concentrației acidului uric. Acționează favorabil în stenoza hepatică, care însoțește afecțiunile biliare. Se recomandă ca anghinareasă fie consumată imediat după ce a fost gătită, deoarece în timp ca poate devein toxică.

Anghinarea se utilizează sub formă de suc din frunze, decoct, infuzie, extract.

Precauții: anghinarea nu se recomandă în afecțiunile acute (renale și hepatobiliare); femeile care alăptează trebuie să evite consumul de anghinare, deoarece aceasta reduce secreția de lapte.

Recomandări: scade nivelului colesterolului (reglează procesul de formare a colesterolului), afecțiuni hepatobiliare (hepatite cronice, ciroză hepatică, congestie și insuficiență hepatică, dischinezie biliară, mărește secreția biliară, tonic hepatic), colagog; afecțiuni renale (insuficiență renală, nefrite acute și cronice, oligurie), mărește volumul de urină, favorizând eliminarea ureei și a substanțelor toxice, ce se formează la nivelul ficatului și rinichilor;, arterioscleroză, hipertensiune, anghină pectorală; urticarie și diferite forme de prurit (mâncărime), afecțiuni hepatobiliare, arterioscleroză, diabet, colită, edem cardiorenal, anorexie, enterită, astenie, surmenaj, creștere, anorexie; energizantă, stimulentă, aperitivă, enterocolite, fermentații intestinale, colici abdominale, constipație, vomă, afecțiuni hepatobiliare, hemoroizi, urticarii, anorexie, diabet, hepatită cronică, ciroză hepatică, colecistită (acută și cronică), agiocolită,  hipertensiune arterială, vomă, reumatism, artritism, intoxicații, infecții intestinale, litiaze, hidropizie.

Tratat de fitomedicină – Dr. Mihai Alin Scarlat, Psih. Monica Tohăneanu, Ed. 2019

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.