MENTA – Mentha piperita, este o plantă erbacee perenă apărută spontan ca hibrid al speciilor izma broaștei şi izma creață, acum este cultivată pe suprafețe întinse în țara noastră; planta prezintă stoloni rezistenți la temperaturi scăzute, are un rizom orizontal (aflat la mică adâncime în sol) din care pornesc numeroase rădăcini adventive fibroase și stoloni subterani, la nodurile cărora se formează rădăcini și noi tulpini aeriene, tulpina erectă, în 4 muchii, verde închis, uneori cu nuanțe violacee, glabră sau cu peri scurți pe muchii, cu înălțimea până la 100cm, frunze oval-lanceolate, netede pe partea superioară și cu nervuri proeminente și cu peri secretori de ulei eteric, pe cea inferioară; florile sunt violacee, grupate în cime la subsuoara frunzelor, dispuse într-o inflorescență spiciformă conică, alungită de circa 4-10cm, cu perioadă de înflorire iunie-septembrie.

În scop terapeutic se folosesc: partea aeriană   recoltată când planta este înflorită în proporție de 15-20% şi frunzele când ajung la circa 6cm (se rupe frunză cu frunză), totul se usucă la soare sau la umbră în strat subțire.

Compoziție chimică: ulei volatil (mentol, mentona, mentofuran), alcooli (terpineol, citronelol, cariofilen-alcool, hexanol, trans-sabinen hidrat), compuşi oxigenați (piperitona, camfor, metil-furan, cineol), fenoli, carvacrol, fitosteroli, acizi (ursolici, oleanolici, oleici), hidrocarburi triterpenice (alfa-terpinen, beta-pinen, alfa-felandren, camfen, limonen), flavonoide (apigenina, mentozida, piperitozida), acid (cafeic, clorogenic, cumaric, ferulic, rosmarinic), carotenoide, enzime, vitamina C, taninuri, tocoferoli, vitamina D2, acid nicotinic, săruri minerale (potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, fier, zinc, cupru, molibden). Florile conțin mai mult ulei eteric decât frunzele, iar rădăcinile deloc.

Acțiune farmacologică: stomahică, antispastică (miorelaxantă, combate spasmele abdominale, contracturile musculare, eficientă în colici biliare, hepatice, intestinale), uşor analgezică, coleretică, colagogă, antidiareică, astringent;  uleiul volatil şi componentii săi au acțiune spasmolitică,  decongestivă, antiinflamatoare, antiseptică, bacteriostatică (eficientă în infecții gastrointestinale, respiratorii), expectorantă (ajută la eliminarea secrețiilor bronșice), antivomitivă, carminativă (elimină gazele, combate flatulența, meteorismul abdominal), stimulează contracțiile uterine, favorizează menstruația, reconfortantă, creşte puterea de concentrare, sedativă, fortifiantă a sistemului nervos, uşor analgezică, antireumatică, diuretică etc.

 Menta se foloseşte sub formă de: infuzie, decoct, tinctură, ulei volatil.

 Recomandări: bronșită, digestie greoaie şi balonări, favorizează eliminarea gazelor intestinale, infecții gastrointestinale, afecțiuni cronice ale pancreasului, balonări abdominale, colecistopatii, diaree, grețuri, litiază renală, reumatism, urticarie, fortifică sistemul nervos, nervozitate, ajută la dezintoxicarea organismului, dischinezie biliară cu hipertonie, oboseală, dificultăți de concentrare și atenție, tonic nervin, antivomitiv, anestezic (menta acționează ca anestezic asupra terminațiilor nervoase din stomac), antiviral (împotriva virusului gripal, herpesului simplex), antibacterian, decongestiv; tulburări hepatice (mărește secreția bilei – colecistită), contribuie la eliminarea calculilor renali și hepatici, tonic general al organismului, colici abdominale, grăbește circulația sângelui, diuretică, depurativă.

Tratat de fitomedicină – Dr. Mihai Alin Scarlat, Psih. Monica Tohăneanu, Ed. 2019