MESTEACĂN –  Betula pendula este un arbore foios, înalt de până la 30m, crește în zona de deal, dar și în zona montană pe coastele însorite (până la 1500m), formează păduri pure de mesteacăn sau în amestec cu foioase și conifere; suportă bine înghețurile iarna şi căldurile mari vara. Arborele are rădăcină puternică, tulpina zveltă, cu diametrul până la 40-60cm, cu scoarța albicioasă, netedă, cu epiderma ce se exfoliază circular în fâșii subțiri, la bătrânețe cu ritidom negricios, adânc crăpat la baza; muguri ovoid-conici, glabri, acoperiți cu secreție verucoasă, frunze romboidale, până la ovat triunghiulare, glabre lucitoare pe față, glanduloase pe dos cu nervuri slab-proeminente, pețiol lung de 2-3cm; florile sunt grupate în amenți; fructe, samare cu 2 aripioare, foarte mici; arborele creşte foarte repede în tinerețe, creşterea încetează la 80-90 ani; are o longevitate de aproximativ 100 ani.

În scop terapeutic se folosesc: frunzele tinere lipicioase, care se recoltează în mai-iunie, când conțin cea mai mare cantitate de rezine; mugurii, care se recoltează de pe ramurile tinere, primăvara devreme, pâna la pornirea în vegetație; scoarța, care se recoltează tot timpul anului; toate acestea se usucă în strat subțire în camere aerisite; de asemenea, se mai foloseşte seva de mesteacăn recoltată primăvara devreme (martie şi aprilie) și sucul care se obține prin stoarcerea frunzelor proaspete şi a mugurilor proaspeți.

Compoziție chimică: Frunzele conțin flavonoide (rutozidă şi hiperozidă), polifenoli, taninuri, alantoină, acizi organici (fenolic, cafeic, , , clorogenic), saponine triterpenice, leucoantociani,  alcooli triterpenici (betuloprenol, betulenol), acid salicilic, ulei eteric și vitamina C. Scoarța conține glicozizi fenolici (betulina), numită camforul de mesteacăn, betulazida, acid betulinic, taninuri pirocatehinice, rezine, principii amare, mucilagii, saponine. Seva conține levuloza, acizi organici, hormoni vegetali, vitamina C și săruri minerale. Rășina conține fenoli, crezoli şi guaiacol.

Acțiune farmacologică: diuretică (datorată saponozidelor și derivaților flavonici); depurativă (contribuie la eliminarea toxinelor din organism), antiinflamatoare (datorată derivaților flavonici şi glucozidelor salicilice care în organism se transformă în acid salicilic – aspirină naturală); antiseptic urinar și intestinal (datorată rășinilor și uleiului volatil); litotriptică (contribuie la fragmentarea ”pietrelor” localizate renal şi, de asemenea, la eliminarea lor prin efectul diuretic); hipocolesterolemiantă (diminuează nivelul colesterolului sanguin); contribuie la eliminarea acidului uric excesiv, fiind util în tratarca gutei; tonic capilar (stimulează regenerarea și creşterea firelor de păr), cicatrizantă (datorată taninurilor); seva de mesteacăn are acțiune diuretică, antiinflamatoare, regenerantă, antitumorală; mugurii au proprietăți antibiotice; acidul betulinic, prezent în scoarța de mesteacăn, are efect inhibitor asupra celulelor melanomului malign şi are, de asemenea, proprietăți antibacteriene, inhibând dezvoltarea stafilococului auriu şi a Escherichiei coli, două bacterii întâlnite destul de frecvent în infecții; există rezultate promițătoare ale efectelor inhibitoare ale betulinei asupra virusului imunodeficienței umane (HIV). Frunzele mai au şi alte acțiuni terapeutice, respectiv sudorifice, expectorante, decongestive, emenagoge, coleretică (stimulează eliminarea bilei), antireumatismale, antiinflamatoare, antigutoase şi uşor hipotensive. Scoarța are proprietăți depurative, digestive şi febrifuge, iar seva mai este și antilitiazică urinar. Seva de mesteacăn are si actiune anticancerigenă. În tratamentele externe, preparatele din mesteacăn au efecte antiinflamatoare și antiseptice pentru piele.

Mesteacănul se foloseşte sub formă de: infuzie din frunze; mugurii se folosesc sub formă de gemoderivat (extract gemoterapic); tinctură din scoarța de pe ramurile tinere; tinctură din seva de mesteacan şi sevă de mesteacan. Frunzele de mesteacăn au efecte diuretice şi depurative, acționând prin eliminarea excesului hidric și a toxinelor din corp, stimulând schimburile de substanțe organice. Se folosesc sub diferite forme.

Precauții: persoanele sensibile la aspirină nu ar trebui să folosească preparatele de mesteacăn, deoarece mesteacănul conține cantități mari de compuși cum ar fi salicilații (aspirină). Mesteacănul nu este recomandat pentru persoanele cu afecțiuni ale inimii sau disfuncții renale, pentru persoanele aflate în criză renală și nici pentru cele cu afecțiuni cardiace decompensate. Femeile gravide, femeile care alăptează și copiii nu trebuie să utilizeze produse de mesteacăn. Mesteacănul poate produce erupții cutanate sau reacții alergice.

Observații: în timpul tratamentelor cu produse de mesteacăn este necesar un consum mai mare de lichide, în special apă plată.

Recomandări: ascită dropică (provenită din boli de inimă și de rinichi), boli renale inclusiv insuficiență renală, cancer (melanom, neuroblastom, neurosarcom, cancer ovarian, cancer de prostată, cancer pulmonar, cancer mamar); acidul betulinic din sevă și din scoarța de mesteacăn are efect citostatic asupra celulelor maligne din formațiunile tumorale ale sistemului nervos, mai ales la copii (neuroblastom, neurosarcom); cardiopatie ischemică, cistită, epuizare nervoasă, tulburări de memorie și de concentrare, astenie, HIV (adjuvant); inflamații ale mucoaselo (rinite acute, rinite alergice, rinofaringite recidicante), carențe minerale, rahitism, tulburări de creștere, osteomielite și osteocondrite, osteoartrite, carii dentare, mastopatie fibrochistică și adenopatii; insuficiențe cardiorenale însoțite de edeme și albuminurie, nefrite cronice, litiază renală (efect de mărunțire a calculilor, îndeosebi a uraților și mai puțin a fosfaților și oxalaților), contribuie la eliminarea apei din țesuturi (insuficiență mitrală), gută, hipercolesterolemie și eliminarea sărurilor de  calciu prin urină, hipertensiune arterială, inflamații articulare; litiază renală (urați, oxalați sau săruri de calciu); obezitate, picioare umflate, pielită și pielonefrită (cronicizate), cistită; răni, plăgi atone, plăgi infectate; reumatism, artrite, artroze, gută; sindrom azotemic (cronic), edeme de cauză alergică; afecțiuni intestinale (infecții intestinale, enterită și enterocolită. Colită de fermentație și de putrefacție); dispepsie, anaciditate gastrică, stimulează secrețțiile gastrice, biliare și intestinale și, implicit, pofta de mâncare în caz de anorexie; hipercolesterolemie, arteriosclerozî; bronșită cronică și acută, laringită și esofagită, guturai, gripă, infecții bacteriene diverse; obezitate și celulită; stimularea eliminării toxinelor și a acidului uric din sânge. Extern: afecțiuni dermatologice (negi, eczeme, acnee, plăgi, urticarie, dermatite, pete de bronz, psoriazis, mușcături de câine, de vulpe sau lup); arsuri, celulită, dermatoze și răni; pecingine, calmează iritațiile pielii; pistrui, pete tegumentare maronii, cuperoză, acnee, micoze cutanate, seboree, alopecie; stimularea creșterii părului și favorizarea revigorării firelor de păr.

Tratat de fitomedicină – Dr. Mihai Alin Scarlat, Psih. Monica Tohăneanu, Ed. 2019