ȘTEVIE – Rumex patientia este o plantă erbacee perenă, spontan crește pe lângă drumuri, fânețe, pârloage, cultivată în grădinile țărănești. Planta are rădăcina pivotantă, care are un gust fad la început, apoi amar și plăcut-astringent; tulpina erectă, ramificată, cu înălțime de 1-2 m; frunzele sunt mari, ovat lanceolate, cu marginea ușor ondulată, gust acrișor-amărui, iar cele tulpinale, scurt pețiolate; florile sunt verzui, câte 10-16, având perioada de înflorire în iunie-iulie.

În  scop terapeutic se folosesc rădăcinile, care se recoltează toamna la sfârșitul vegetației, se spală, se taie bucăți și se usucă la soare și frunzele, care se recoltează în aprilie-mai, se folosesc proaspete sau se pot păstra câteva zile în camere aerisite la temperatura de 0-1ºC și umiditate crescută a aerului.

Compoziția chimică:  protide, acizi (oxalic, crizofanic, tartric), vitaminele A, C, E, oligoelemente (fosfor, zinc, calciu, potasiu, magneziu), substanțe mucilaginoase, aminoacizi, uleiuri, glicozide (care prin hidroliză se descompun în glucoză, acid galic, acid cinamic, reosmina), flavonozide, carbohidrați, pectine, fitosteroli, fibre.

Acțiune farmacologică: astringentă, depurativă, laxativă, purgativă, antiscorbutică, antiemetică, diuretică, tonică. Consumul de ștevie crudă este indicată în lunile de primăvară pentru detoxifierea organismului. Prin proprietățile sale depurative ștevia curăță organismul de toxinele acumulate pe parcursul iernii, fiind recomandată în curele de primăvară; ștevia contribuie la accelerarea proceselor de mineralizare și de reechilibrare a organismului.

Contraindicații: ștevia și rădăcina de ștevie sunt contraindicate în caz de afecțiuni pulmonare și ale căilor respiratorii, celor cu stomac sensibil (ulcer gastric, gastrită hiperacidă), reumaticilor, în cazul bolilor articulare și celor cu nefrită, calculi biliari sau renali. Preparatele pe bază de ștevie nu vor fi luate în cantitate mare, mai ale preparatele obținute din rădăcini și semințe.

Recomandări: afecțiuni hepatice și endocrine, insuficiență hepatică, diabet zaharat tip II, afecțiuni digestive (vomă, digestie dificilă, lipsa poftei de mâncare, dizenterie, enterocolite), blocaj urinar, adenită, hemoptizie, hemoragie uterină, leucoree, hemoroizi, hernie, laringită, scrofuloză, avitaminoze, scorbut, demineralizări, pareze, paralizii, cure de detoxifiere, cure de slăbire datorită aportului caloric scăzut, hipertensiune arterială, afecțiuni dermatologice (eczemă, impetigo), reumatism, pentru combaterea dependențelor cronice (tutun, alcool, medicamente), reumatism, sifilis, afecțiuni gastrice, intoxicații, boli de piele (pecinginea, bubele dulci), epuizare fizică și nervoasă, gută, insuficiență hepatică, icter, infecții ale pielii. Extern: afecțiuni ale pielii (acneea, psoriazis, eczemă, afecțiuni oculare).

Tratat de fitomedicină – Dr. Mihai Alin Scarlat, Psih. Monica Tohăneanu, Ed. 2019