TROSCOT  – Polygonum aviculare  este o plantă erbacee anuală,  care crește în toată țara mai ales în zona de deal și de câmpie, pe terenuri virane, pe marginea drumurilor și șanțurilor și prin culturi; are rădăcină pivotantă fusiformă, tulpina ramificată, mică, târâtoare de obicei, cu noduri umflate și manșoane membranoase albicioase (ochree), la baza frunzelor, frunzele sunt eliptice sau lanceolate, plane mici (sub 2 cm), scurt pețiolate, florile sunt verziu-roșiatice, foarte mici, grupate cate 3-5 la subsuoara frunzelor, cu perioadă de înflorire din mai pană în septembrie.

În scop terapeutic se folosesc rădăcinile recoltate la sfârșitul lunii septembrie și părțile aeriene ale plantei, recoltate în timpul înfloririi (iulie-august); se curăță de părțile lignificate și se usucă la umbră sau în mansarde acoperite cu tablă, în strat subțire.

Compoziția chimică: saponozide, avicularozida, derivați antrachinonici, flavonoide și glicozizi flavonici, taninuri, glucide (arabinoza), ulei eteric (urme), acid salicilic, rezine, gume, mucilagii, steroli, vitamina A, C, K, săruri minerale dintre care predomină dioxidul de siliciu.

Acțiune farmacologică:  hemostatică, astringentă, antidiareică (datorită taninurilor), antiiflamatoare, antiseptică, cicatrizantă, mineralizantă, diuretică, acționează asupra epiteliului renal și crește cantitatea de urină eliminată, eficientă în stările de retenție hidrosalină, hipotensivă (datorită flavonoidelor), depurativă, antidiabetică, favorizează refacerea integrității mucoaselor, grăbește cicatrizarea, are acțiune remineralizantă, tonică generală.

Troscotul se folosește sub formă de decoct, infuzie, tinctură.

Precauții: troscotul nu se administrează intern concomitent cu medicamente anticoagulante.

Recomandări: infecții urinare, uremie, albuminurie, retenție urinară; cancer renal, afecțiuni bronhopulmonare, tuberculoză pulmonară, bronşectazie; afecțiuni cardiovasculare, insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, edeme cardiorenale, afecțiuni metabolice (uremie, azotemie, gută, obezitate; afecțiuni digestive (diaree, dizenterie, dispepsie, litiază biliară, lipsa poftei de mâncare, ulcer gastroduodenal, rectocolită ulcero-hemoragică, enterite, scaune cu sânge, gastrite, hemoroizi sângerânzi); hemoragii diverse (epistaxis, hemoragii intestinale, menstruații abundente, metroragie, hemoptizie, hemoragii interne); reumatism, fibrom uterin, hipermenoree (cicluri menstruale abundente); hemoragii intestinale, metroragie; litiază renală; tonifiant, remineralizant (anemie). Extern: afecțiuni ginecologice, scurgeri vaginale, leucoree, reumatism; răni, plăgi sângerânde, ulcer varicos, epistaxis, hemoroizi externi.

Tratat de fitomedicină – Dr. Mihai Alin Scarlat, Psih. Monica Tohăneanu, Ed. 2019